PHOTOBLOG
Uncategorized

Bloggers Lan Party 3 – oameni care se joacă cu tancurile

Weekendul trecut, în noaptea de 20 spre 21 iulie, Toma a strigat adunarea la pluton. Începea a 3-a ediție de Bloggers Lan Party! Jocul cap de afiș, a fost, la fel ca și în ediția precedentă, World of Tanks. A fost distracție, s-au împărțit obuze. Nu în mod egal, că nu suntem frați ;) Unii au făcut chiar statistici!

Când ne-am plictisit de tancuri, am încercat ceva curse de masini în Grid 2. Unora le-a mers, altora nu… Ghinion. Am trecut pe Quake Live jucat în browser, dar care nu m-a mai prins. La un moment dar chiar m-am retras din competiție, că nu era de mine…

Între luptele cu tancuri, când eram “mort” pe câmpul de bătălie, m-am apucat să fac portrete de bloggeri tanchiști. Și concentrați nevoie mare :)

Iată-i mai jos! :)

Bloggers Lan Party, ediția a 3-a, este un eveniment powered by Romtelecom și susținut de Bitdefender Antivirus și PC Garage.

 

_MG_4830 _MG_4831
_MG_4832 _MG_4833
_MG_4834 _MG_4835
_MG_4836 _MG_4837
_MG_4838 _MG_4840
_MG_4841 _MG_4843
_MG_4844 _MG_4845
_MG_4847 _MG_4848
_MG_4850 _MG_4852
_MG_4853 _MG_4854
_MG_4896

Tănculețe și mașinuțe aka #blp3

Nu s-a așternut bine praful peste câmpurile virtuale de luptă și peste rămășițele arse ale tancurilor cu care ne-am războit data trecută, că Toma anunță o nouă ediție de Bloggers Lan Party, a 3-a!

Evident, iar se lasă cu World of Tanks și de data asta se pare că luptele vor fi mai aprige, deoarece participanții de la ediția trecută au mai “crescut” și au mașinării noi în garaj.

Se pare că o să ne fugărim și cu mașinuțe, ca să ne demonstrăm maiestria în ale volanului virtual… plus alte surprize.

Așadar, prin aceste cuvinte îmi anunț disponibilitate și dorința de a participa la #blp3 și de a împărți niște obuze în stânga și-n dreapta ;)

Bloggers Lan Party, ediția a 3-a, este un eveniment powered by Romtelecom și susținut de Bitdefender Antivirus și PC Garage.

blp3-final

 

Câmpuri de bătălie virtuale sau cum ne-am caftit la Bloggers Lan Party 2

Cu niște ani în urmă câte o gașcă de prieteni și cunoscuți, se strângeau prin câte un apartament, cărau după ei calculatoare și monitoare, se întindeau cabluri coaxiale, se mufau, iar calculatoarele se legau într-o rețea locală. Un LAN. Scopul? O noapte sau chiar un weekend întreg de joacă. Și se jucau nene… curse de mașini, RTS-uri, FPS-uri, și câte și mai câte.

Alții mai norocoși făceau manevra asta în laboratorul de informatică al liceului… ;) Evident, rețeaua era deja făcută, calculatoarele nu mai trebuiau cărate de acasă, ba chiar era și acces la internet. Și dăi și luptă, strânge frag-uri, campează, arde-l! :D Pe lângă clasicul Counter Strike, îmi amintesc câtă fugăreală era la Descent. Când îți era lumea mai dragă cineva dădea cu un nuke și ne liniștea pe toți. Sau cum încercam disperați să fugim de homing missiles…

Anii au trecut, găștile s-au spart, noi am crescut, acum jocurile multiplayer se joacă de acasă… și chiar dacă ești pe un server cu milioane de alți jucători, tu stai singur pe scaun la calculator. Lipsește contactul cu oamenii, privirea încrâncenată din ochii oponentului tău, nu-ți mai aude nimeni strigătul de victorie.

Toma Nicolau a venit anul trecut cu o idee. Să organizeze un Lan Party ca pe vremuri. Adică o sală, o rețea, niște calculatoare, și o mână de oameni, în cazul de față bloggeri care să se caftească virtual o noapte întreagă! :) Am ratat acel eveniment.

A venit momentul unei noi ediții de Bloggers Lan Party și pentru că de data asta jocul principal a fost World of Tanks, am dat din mâini și picioare și m-am zbătut (adică m-am înscris) să prind un loc în… tanc :D

World of Tanks este cea mai recentă obsesie a mea în materie de jocuri. Îl joc de 2 ani. Am fost virusat când era în faza beta, am virusat la rândul meu pe alții. E online, e multiplayer, crează dependență, satisfacție, nervi și draci. E o relație love-hate :D E un joc de echipă, comunicare și tactică. Bine, nervii apar atunci când membrii echipei nu se coordonează, nu comunică și atunci se pierde meciul.

Idea ca toți jucătorii să fie prezenți în aceeași cameră mi-a trezit curiozitatea, am vrut să văd ce se întâmplă, cum ne coordonăm și comunicăm. Mi-a plăcut să arunc câte o privire satisfăcută către oponentul căruia tocmai i-am spulberat tancul, dar am înghițit în sec când s-a întâmplat și reciproca :) Mi-a plăcut cum jucatorii “morți” se strângeau în jurul supraviețuitorilor și nu mai conteneau cu sfaturi și sugestii :D

Ne-am contrat și fugărit tancurile pe hărțile virtuale, ne-am pândit și așteptat în tufișuri, ne-am răzbunat camarazii căzuți la datorie. A fost distractiv. Ca pe vremuri… :) Ne-a prins dimineața și dupa mai bine de 12 ore, ne-am retras la garaj ;)

Am jucat și Team Fortress 2, o noutate pentru mine, dar mi-am intrat repede în mână când am descoperit sniperul și am început să-mi fac de capul celorlalți cu headshots :D

La final s-a organizat o tombolă, au fost multe premii faine, și spre surprinderea mea m-am ales cu un mouse G700. Ca să meargă bine tancurile… :D

Am încercat să surprind puțin atmosfera și fețele jucătorilor, în momentele când eram și eu “mort”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Mai multe fotografii pe Facebook, în albumul dedicat.

Bloggers Lan Party -ediția II, este un eveniment susținut de RomtelecomAsus,Bitdefender AntivirusEvoMAG și ROCCAT.

 

Camarazi, pe tancuri!

Am să fac o excepție de la postările obișnuite cu fotografii de pe acest blog, pentru că pot… și pentru că sper la un loc asigurat la ediția a 2-a a evenimentului lui Toma, Bloggers Lan Party. Motivul pentru care îmi doresc asta este jocul ales, și anume World of Tanks. Recunosc, sunt puțin dependent de el (dar nu exagerat), îl joc de când era closed beta și luna asta aniversez 2 ani de World of Tanks!

Pe mine m-au virusat frații Panaitescu (Doru și Mircea), iar eu am virusat pe alții… Un prieten foarte bun, care deja m-a depășit la nr. de bătalii și are câteva tancuri mai bune ca mine, și cu care joc impreună când vine pe la mine, l-am virusat pe Ivo în #balcaniada, și pe Toma la tabara de schi pentru bloggeri :)

Așadar, abia aștept să vă penetrez armura… :D

Și să faceți poc ca tancul de l-am spulberat în imagine :D

 

Afișul evenimentului este următorul:

 

LE: Mi-am amintit că am și niște tancuri fotografiate prin Serbia, în cadrul proiectului #balcaniada, așa că m-am scos și am și fotografii ce pot fi publicate pe blogul meu foto :D

Pare a fi un T-62A rusesc.

 

Ăsta cred că e un RenaultFT

 

Evident un PzIV :)

 

TD-ul StugIII

 

PzKpfw II Ausf C

 

Stuart M3A1

 

Panzer 35(t)

 

Inconfundabilul T-34

 

 

 

Bloggers Lan Party -ediția II, este un eveniment susținut de RomtelecomAsus,BitdefenderEvomag și ROCCAT.

Idei de revelion 2013 – concurs

Dragi telespectatori, acest articol iese puțin din tiparele blogului mei foto, pentru că nu doar arată niște poze, ci și anunță un concurs!
Este vorba de, ca să-i zic generic, 1001 idei de Revelion pentru 2013 :D Tadaaaaam!

Cum funcționează treaba? Să vă împrieteniți puțin cu pagina Continental Hotels și site-ul dedicat petrecerii de Revelion 2013.

Să vă inspirati de aici sau de aici (și să verificați în acelasi timp că ideea voastră este plauzibilă și nerostită de altcineva înainte) și să veniți cu o idee de petrecere a vacanței de Revelion undeva într-o zonă apropiată de unul din hotelurile Continental unde se organizează petreceri de Revelion:

- Arad

- Drobeta

- Târgu-Mureș

- Sibiu

- Suceava

- Oradea și evident,

- București

Ideea trebuie postată aici intr-un comentariu sau pe unul din blogurile participante la concurs (vedeți lista mai jos).

Pe mine m-ar tenta idea unui Revelion petrecut prin Clisura Dunării, pentru că n-am văzut-o niciodată iarna. Am fost în timpul verii, am fost toamna, dar iarna nu. Sunt convins că aș avea ce vedea și fotografia. Și ca să fie ceva mai extrem, nu m-aș da în lături de la a petrece chiar noaptea de Revelion în peștera Ponicova :D Evident, cu proviziile și anturajul potrivit, care ar gusta o astfel de experiență.

Vara accesul se face cu barca dinspre Dunăre, așa cum am vizitat-o și eu. Cel mai probabil, iarna se intră prin partea cealaltă, prin Cheile Ponicovei unde se ajunge din DN57 coborând pe lângă podul de peste rau și continuând pe vale până întâlnim intrarea în pesteră. Iată mai jos câteva fotografii făcute în vara asta, când am vizitat-o dinspre Dunăre.

 

Ce câștigați la acest concurs?

1. Un weekend în doi (în orice hotel Continental din cele enumerate mai sus, cazare și mic dejun pentru două persoane – într-un weekend la alegere în ianuarie sau februarie 2013)

2. Un voucher pentru închirierea unui portbagaj suplimentar Thule Atlantis oferit de Aventuria.

3. Un tricou pentru alergare oferit de Smart Atletic.

4. Un album foto cu Pesteri din Romania 3D oferit de Doru Panaitescu.

Data limită de participare: 20 decembrie ora 16.00.

Puteți să participați cu comentariul vostru la oricare din bloggerii participanți la anunțarea acestui concurs: NebuloasaPrintreranduri.euAugustin RaduAlex de la AventuriaTravelGirls sau Doru Panaitescu, toate ideile voastre vor intra în competiție.

Și pentru că se poartă cu lepșe, dau și eu mai departe lui Roxana Radu, Vlad Dulea și Andreea Burlacu.

 

 

Stele și lumină

Să privesc stelele, să mă zgâiesc la ele până când încep să prindă forme de lighioane fantastice în imaginația mea, să sper să cadă o stea norocoasă care să-mi îndeplinească cele mai ascunse dorințe, să mă teleportez pe planete și să fac slalom printre galaxii – alimentată-mi fiind imaginația de multele cărți SF citite, a fost una din activitățile mele de mic copil, de când prindeam noaptea pe la o cabană la munte sau undeva la țară prin călătoriile mele cu părinții.

Anii au trecut, călătoriile s-au rărit, serile au început să fie pierdute în fața unui monitor, iar stelele s-au estompat în amintirea mea. De fapt, ele au rămas acolo și vor rămâne o eternitate, comparativ cu existența noastră efemeră, așteptând să le redescopăr din când în când.

Am fost foarte entuziasmat și am dat curs invitației lui Alex Conu de a ieși într-o seară la privit și pozat de stele, instantaneu decum am vazut emailul. Bine, îl urmăresc de ceva vreme pe Alex, și mai înghit în sec când aflu de ieșirile lui nocturne prin locuri unde nu există poluarea luminoasă din oraș, așa că m-a avut de la primul mail :D

Așadar, aseară pe un câmp… de fapt un aerodrom pentru aeromodele, lânga Adunații Copăceni, o mână de bloggeri, oameni faini și haioși, s-au întâlnit să stea cu ochii in sus, să facă poze, și să descopere câte ceva din tainele astronomiei și arta pozatului de stele, evident sub îndrumarea profesorului nostru, Alex :)
Am mai învățat câteva constelații noi, pe lângă cele 3-4 pe care sunt în stare să le găsesc… ;) Am văzut și pozat o ditamai Lună prin telescop (păcat că nu era plină – dar păcat că era și atât de mare). Și-am profitat de întunericime ca să-i dau curs unei pasiuni fotografice de-a mea, numită lightpainting. De fapt, chiar am făcut mai mult lightpainting decât să pozez stele, pentru că lumina Lunii era foarte puternică pe de o parte, iar pe de cealaltă era poluarea luminoasă a Bucureștiului, și luate impreună mare lucru nu se vedea pe cer. Bine, se vedea mult mai mult ca de la mine de la geam, dar nu se compară cu cerul de la munte… ;)

Iată mai jos și pozele…

Gazda noastra Alex, explicând chestii interesante, iar noi cu gurile căscate (bine că era noapte) :D

Vânzoleală în jurul telescoapelor, surprinse în câteva expuneri lungi. Fantomatici mai suntem… :D

Mi-am montat aparatul la telescopul lui Alex, și-am făcut prima mea poza prin telescop. Yeeeeei! :)

Am încercat și câteva cadre cu stele, dar cum se observă, în partea stângă e strălucirea Lunii și în partea dreapta luminile orașului… M-am lăsat păgubaș. Poate Alex să-mi spună dacă am prins ceva constelații vizibile…

Am schimbat macazul pe lightpainting, aici Augustin Radu venise pregătit cu o stea, și l-am pozat în timp ce desena stele, că daca tot am fost #lastele, să nu ne întoarcem cu tolba goală…

… dar data viitoare sper să nu-și mai dea cu blițul în ochi atât de aproape, că-mi iese “ars” și n-am ce să-i mai fac :D

Anca Tînc mi-a arătat că știe să scrie pe dos (ca să iasa scrisul normal în poză, cel care scrie cu lumină trebuie să știe să scrie “în oglindă”)

Apoi am profitat de ea și… i-am dat foc :D

După care ne-am retras în umbra coșmeliei, pentru că luminile orașului erau mult prea puternice, și am continuat joaca cu lumina. Mulțumesc pe această cale celor care m-au asistat la această serie, Cristi Serb și Anca Tînc, precum și răbdătorilor mei subiecți :D

Duhul de foc s-a lăsat fotografiat și fără să mai aprindă pe cineva…

Poză de grup între telescoape, evident lipseste eu care eram în spatele aparatului și dădeam cu blițul în ochi la mulțime! :D

Dar mi-a venit o idee, care nu prea mi-a iesit așa cum am intenționat. M-am pozat pe jumătate și nici stelele nu prea seamănă :D Un experiment din care am învățat multe, dar n-am putut să-l repet, modelele își pierduseră răbdarea…

Apoi Augustin m-a multiplicat, dar fenomenul a durat puțin timp, tare aș fi avut nevoie acum de mai mulți Zdeți… ;)

Spre final ne-am năpustit asupra mașinilor oferite de Citroen Romania pentru această ieșire, iar Augustin le-a pictat în fel și chip.

Cam așa arată un strigoi în noapte :)

Mulțumesc, mai vreau! Aștept o nouă ediție! :D

Joaca cu lumina

Weekendul ăsta am evadat din București până la Yellowish, pe bicicletă, să-i fac o vizită lui Augustin Radu. M-am cam topit dar am ajuns în stare de funcționare la destinație. Soarele neprietenos ne-a cam ținut ascunși și leșinați pe durata zilei, dar seara ne-am reactivat pentru o partidă de pescuit sub clar de lună.

Ma rog, nu e activitatea mea preferată așa că împreună cu Augustin care venise pregătit cu un mic arsenal, am început să ne jucăm de-a light paintingul, lăsând neamurile lui pasionate de pescuit să păzească lansetele ;)

Ne-am jucat cu lână de oțel, dar după câteva încercări ne-am lăsat păgubași, buruienile uscate se aprindeau instantaneu și mai mult alergam de colo-colo ca să le stingem. Prea periculos…

 

Mai putin generatoare de incendii, artificiile pentru torturi au jucat rolul de creion magic cu care Augustin și-a dezlănțuit talentul, executând un balet nocturn după o coregrafie de el știută și desenând…

 

Apoi am scos telefonul și pentru că aveam o asistentă curajoasă, s-a lăsat pictată de lumini colorate.

 

Iar în final, am tras rapid o panoramă nocturnă la lumina lunii.

Unde or fi pelicanii?

Mi-e cam jenă să recunosc, dar până acum am fost doar de 3 ori în Deltă. Prima dată am fost cu părinții la Sulina, îmi amintesc doar că am stat în gazdă la cineva, într-o casă veche. Mai mult nu-mi amintesc, eram prea mic. Deci nu prea se pune…

Următoarele dăți s-au întâmplat în 2009, respectiv 2011. Unde am apucat să fac ceva poze…

Nu știu ce m-a apucat, dar scotocind prin pozele respective, am constatat că-mi lipseste ceva esențial și definitoriu pentru Delta Dunării. Pelicanii! :D

Am găsit doar amărâtele astea de cadre, de care nu sunt mândru.

Precum și gașca asta, care a stat la pozat. Dar nu prea aveau chef de conversație cu mine… :D

Dilema a rămas, căci individul din primele cadre a fugit asa de repede încât nici nu i-am zărit bine ciocul, iar ăștialalti fiind cam tăcuți, nu m-a lămurit nimeni unde or fi pelicanii?

Inutil să vă mai spun, m-a luat un mare chef de mers prin Delta Dunării, poate am mai mult noroc la pelicani. A, și n-ar strica niște borș de pește, și încă ceva pește la felul doi. Eventual mâncat cu o singură lingură, pe întuneric, cum mi s-a mai întâmplat și mi s-a părut foarte extrem :)

 

Un weekend de primavară

Numai mâine nu-i poimâine, și iar vine un weekend interesant pentru mine, cu bicicleală la munte, gașcă mișto, pasiuni și alte activități extrașcolare. Și sper să fie și plin de ocazii fotografice… Dar am rămas dator cu niscaiva poze din cel trecut, unde am fost cu prietenii mei la Yellowish (cine știe, cunoaște).

Pentru că am avut parte de o vreme superbă de primăvară, ne-am suit într-un acaret 4×4 și-am colindat nitel prin preerie. Ocazie să-mi încerc talentul la pozat ceva păsaret și alte vietăți ce ar fi avut neșansa să ne iasa în cale :)

Am prins la mijloc o presură sură:

Am găsit și-un popândău simpatic, cam sperios și care făcea mișto de noi cu gaurile lui din pământ…

Cică e cam ascuns aici… :)

Am avut în program și ceva zmeuiala pe un vârf de deal…

Și-am aflat și de unde vine mierea bună de la Yellowish… :)

:)

Sweet Old No. 7

Frunzăream printre niște fotografii mai vechi, și-am dat peste astea două. Nimic extraordinar, a fost doar o joacă cu bokeh și DOF. Mi-a plăcut totodată și cromatica rezultată, nu-s acolo decât niște acadele și o sticlă de Jack… ;)

Perseide, stele şi constelaţii… sub clar de lună

Azi noapte am fost cu ochii după stele şi meteori. Deşi am fost la dracu’n praznic, departe de Bucureşti, pe un ogor recent arat, ca să evit poluarea luminoasă, am avut parte de una căreia nu i-am găsit nici butonul de oprit, nici siguranţele… Luna! Minunatul nostru satelit, s-a găsit să fie în fază plină taman de Perseide.

Deşi mă aşteptam să am ceva dificultăţi, nu mă aşteptam să nu am nevoie de frontală în miezul nopţii, şi să ne vedem umbrele de paişpe coţi. Am fost cu Eros, şi-i mulţumesc pe această cale că m-a suportat şi transportat în afara oraşului :)
Dar am avut ambiţia să văd cum e treaba asta cu pozatul de stele şi cu lună plină… acum m-am lecuit.

Meteori am făzut mai mult cu ochiul liber decât am prins în poze, aşa că în cele ce urmează o să vă arăt 3:

În poza de mai jos, se observă unul în partea de sus. Nu, poza nu este făcută ziua, chiar dacă pare din cauza luminii de pe câmp, ci pe la ora 2:52…

Iata şi un crop-zoom, să se vadă mai bine:

Al doilea meteor, prins pe la ora 3:05

Precum şi detaliul de rigoare… în centru jos, se observă un roi stelar care mă fascinează şi de care am încercat să mă ocup mai târziu, este vorba de Pleiades.

Şi ultimul meteor, ce mi-a intrat în cadru pe la ora 3:28 .

..cu detaliul, pt că se vede foarte slab, unde se observă în dreapta jos, Jupiter (punctul ăla mare).

Dupa asta, m-am plictisit de vânat meteori, şi m-am concentrat asupra Pleiadelor.

Datorită faptului că a fost Lună plină, nu s-au mai observat o puzderie copleşitoare de stele, cum am mai întâlnit, şi din cauza aceasta am fost în stare să disting şi constelaţiile, unele cu ajutorul unei aplicaţii de pe iPhone. Cu ocazia asta, mi-am făcut un pic de instructaj în această privinţă, stând cu busola în mână, cu un ochi pe cer şi cu altul în telefon, încercând să identific diverse constelaţii vizibile la acea oră.

Iata un prim cadru mai larg, cu Pleiadele (de fapt un roi stelar, ce se află în constelaţia Taurului), cunoscute şi sub denumirile de Şapte Surori, sau Cloşca cu Pui.

Am încercat să mă “apropii” niţel cu focala până la 300mm.

Apoi mi-am îndreptat atenţia spre constelaţia Cassiopeia… (aici nu se vede prea evident, decât poate de cei care o cunosc bine)


Sper că este mai vizibilă în cadrul următor (are o forma de M sau de W în funcţie de orientare)

Pe la ora 4 şi jumătate, când am văzut că Orion a răsărit, am început să ne strângem jucariile şi sa purcedem spre casă. Am prins cu ocazia asta, un superb apus de lună plină dar eram prea obosiţi ca să mai oprim iar maşina şi să punem aparatele la pozat :)

Sper să am mai mult noroc la anul… ;)

Humming wires


Beautiful and deadly…

Lightnings, stars and a night rainbow



Cereale

Verde crud

Explozia cerului